Nu ştiu cât era numărul
evreilor pe vremea lui Ilie, dar am găsit o statistică din anul 2012
care spune că sunt un număr de 5.900.000 evrei.
Probabil
că erau mult mai puţini, dar ce este interesant e că din câţi evrei
erau atunci doar 7.000 au rămas credincioşi lui Dumnezeu.
"Dar
voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu
şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au
sărutat." (1Reg.19:18)
Numărătoarea lui Dumnezeu 100% a fost diferită de cea a oamenilor.
Şi noi avem numărătorile noastre, întrebarea este oare coincide această numărătoare cu cea a lui Dumnezeu?
Oare câţi suntem cu adevărat creştini?
Oare câţi suntem care ne recunoaşte Dumnezeu că suntem ai Lui?
Oare câţi suntem?
Unii şi alţii...
Creştinii.....unii sunt unii...alţii sunt alţii... oamenii sunt diferiţi...
Unul Singur a putut spune... :
"Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan.13:35)
Isus Hristos a văzut lucrurile altfel decât le vedem noi...
Cine a aproapele meu? Era întrebarea...
În peisaj...Un om, tâlharii, preotul, levitul, samariteanul şi hangiul.
Parcă toate erau bune...dacă "ăla" nu era samaritean, nu?
Ştiţi de ce? "Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii." - (Ioan 4:9 b)
Discuţia era între un învăţător al Legii şi Învăţătorul Isus Hristos.
În tot peisajul apare o întrebare: Cine era acel "un om"?
"Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon..."
Un om....
Suntem creştini, de
diferite denominaţiuni, culte, cu o cale mai strânsă, cu o cale mai
puţin stânsă... şi de multe ori se întâmplă să nu ne înţelegem, să nu ne acceptăm, să nu ne suportăm unii pe alţii.
Uităm ce a spus Domnul Isus Hristos, deşi noi spunem că-L urmăm pe El.
Marcu
9:38-40 Ioan I-a zis: "Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând
draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru ca nu venea după noi." "Nu-l
opriţi", a răspuns Isus, "căci nu este nimeni care să facă minuni în
Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi."
Greu
de acceptat, uneori imposibil de acceptat... şi totuşi sunt cuvintele
Domnului Isus Hristos: "cine nu este împotriva noastră este pentru noi!"
Când am înţeles acest mare adevăr, am înţeles multe!!
Când te urci pe bicicletă şi îţi fixezi o ţintă, un loc unde să ajungi, este clar că ai nevoie să-ţi dozezi efortul!
Poţi
încerca să pedalezi de la început foarte tare, şi nu va trece mult şi o
să rămâi fără resurse fizice... vei amorţi, muşchii se vor împietri....
şi posibil este să ratezi ţinta, locul unde intenţionai să ajungi.
Spiritual, lucrurile decurg la fel. Este nevoie să-ţi dozezi efortul spiritual, în aşa fel încât să ajungi la ţintă.
Biblia spune despre un "sportiv" astfel:
"M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa." (2Tim.4:7)
Şi nu uitaţi că tot Biblia spune:
"Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui;" (Eclesiaatul 7:8 a)
Aşa că ce ne rămâne de făcut? Să ne dozăm efortul..şi fizic şi spiritual pentru a putea ajunge la ţina dorită!
"...Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!" (1Cor.9:24 b)
Mergi la piaţă, cumperi un kg de roşii şi ai mai multe variante:
1.
Să nu mulţumeşti! - Sunt banii tăi, ai muncit pentru ei, treaba celui
ce vinde e să fie acolo, îţi iei roşiile, restul şi ai plecat.
2.
Să mulţumeşti în inima ta, adică nu cu voce tare... ceva de genul: Bine
că a fost omul aci, că are roşii bune, şi că am găsit.
3. Să mulţumeşti frumos celui de la care ai cumpărat..şi să mergi mai departe.
Biblia spune:
"Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică..." (Evr.12:28)
Arată-te
mulţumitor, mulţumitoare pentru ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa ta,
pentru ceea ce eşti şi ceea ce ai... şi pentru kg. de roşii...nu de
alta..da putea fi secetă sau ceva calamităţi naturale şi să nu ai la
cine mulţumi.
Dumnezeu să ne ajute la aceasta!!
Am întrebat-o pe mama mea ce îşi mai aduce aminte de acum 38 de ani... nu multe..
Că a mers seara la spital...că pe 31 seara m-am născut... şi mi-a spus.... uite...toate trec...uneori aşa repede.
Şi aşa este.
Am 38 de ani. Mi-ar place să am mai multe evenimente imortalizate prin poze sau filmări şi nu le am...
Parcă sunt invidios pe generaţia mai tânără din prisma aceasta....
Dar să ştiţi că mă bucur de viaţa mea.
Mă bucur de familia mea, de sănătate, de frumos.
Trece şi 38.... şi viaţa continuă... cât o vrea Bunul Dumnezeu.
El este cu adevărat BUN!
"Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui, din neam în neam." (Ps.100:5)
Cum sunt?
Dimineţile tale?
Cum erau ale altora? Sau cum sunt?
Spicuiesc...
-
"i-am înştiinţat în toate dimineţile, zicând: "Ascultaţi glasul Meu!"
Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile
inimii lor rele."
- "...zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat, şi n-aţi răspuns..."
Aceste cuvinte sunt scrise prin cartea lui Ieremia...
Şi totuşi Ieremia a putut spune:
"Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!"
Oare se pot privi dimineţile şi altfel?
Se pare că da!
Dumnezeu să vă ajute la aceasta!!