Cineva spunea că orice munte din depărtare pare accesibil.
Asta am crezut şi noi, câteva familii, atunci când fiind ieşiţi în natură, am văzut o stâncă, şi ne-am gândit ce frumos s-ar vedea natura dacă am fi acolo.
Ne-am hotărât să urcăm pe acea piatră, stâncă...numai că drumul nu a fost uşor. A fost greoi, a fost obositor, au fost dorinţe de a renunţa şi a ne întoarce...dar toate acestea au trecut atunci când am ajuns unde ne-am propus.
Ziceam de privelişte...că ea contează.
A fost un om care a ajuns să spună:
"Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta." (Luc.16:24)
Priveliştea acestui om era dinspre un loc rău înspre un loc bun, minunat.
Doreşte-ţi să ai privelişte bună...şi în viaţa aceasta şi în viaţa de apoi!
Asta am crezut şi noi, câteva familii, atunci când fiind ieşiţi în natură, am văzut o stâncă, şi ne-am gândit ce frumos s-ar vedea natura dacă am fi acolo.
Ne-am hotărât să urcăm pe acea piatră, stâncă...numai că drumul nu a fost uşor. A fost greoi, a fost obositor, au fost dorinţe de a renunţa şi a ne întoarce...dar toate acestea au trecut atunci când am ajuns unde ne-am propus.
Ziceam de privelişte...că ea contează.
A fost un om care a ajuns să spună:
"Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta." (Luc.16:24)
Priveliştea acestui om era dinspre un loc rău înspre un loc bun, minunat.
Doreşte-ţi să ai privelişte bună...şi în viaţa aceasta şi în viaţa de apoi!