Despre mine

Fotografia mea
"Fericit este omul care nu aşteaptă nimic de la nimeni, că acela nu va fi dezamăgit niciodată!"

marți, 7 august 2012

Firimituri...firimituri...

"Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: "Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei." "Da, Doamne", I-a răspuns ea, "dar şi căţeii de sub masă mânâncă din firimiturile copiilor." Atunci Isus i-a zis: "Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta." ( Marcu 7:26-28) 
Biblia ne spune că mântuirea prin Isus Hristos a început cu poporul ales, cu evreii... urmând ca ulterior să se răsfrângă şi asupra neamurilor. Ucenicii au fost trimişi de către Domnul Isus Hristos să propovăduiască Evanghelia în mod special poporului evreu: 
"Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: "Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: "Împărăţia cerurilor este aproape!"(Matei 10:5-7)
Ştim că de la evrei... mântuirea avea să treacă mai departe la neamuri... pentru că spune Biblia încă de la începutul Evangheliei lui Ioan: "A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;" (Ioan 1:11-12)

Privitor la acestă femeie grecoaică, cu descendeţă siro-feniciană care avea o fiică îndrăcită, îl vedem pe Domnul Isus Hristos că îi arată acesteia unde se situează privitor la mântuire, faptul că este dintre neamuri...şi că la momentul când ea Îl ruga pentru fiica ei... se încerca săturarea copiilor...
Ce îmi place la această femeie, şi ce a dus la vindecarea fiicei ei este faptul că a recunoscut că stă în faţa lui Dumnezeu, adresându-se cu apelativul "Doamne", şi în al doilea rând că nu a fost deranjată de starea ei...ba mai mult decât atât a recunoscut... Da... aici mă situez...dar chiar şi aici Tu Doamne poţi să mă ajuţi! Pentru că tu eşti un Dumnezeu bun, care te înduri de oameni, indiferent din ce categorie fac parte sau unde sunt situaţi. În textul pararel din Matei Domnul Isus Hristos îi spune: "O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti." Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela." (Mat.15:28)
Nu ştiu starea ta, nu ştiu unde eşti tu situat raportat la Dumnezeu, dar ce ştiu este faptul că Dumnezeu prin Isus Hristos poate să se îndure şi de tine. Poate să-ţi dea mântuirea, să-ţi dea pace, să-ţi dea linişte, să te vindece, Dumnezeul cel Adevărat este un Dumnezeu Mare!!!
Merită să te încrezi în El!!!
Ne mai auzim!!!
 

luni, 6 august 2012

No pain - No gain!

No pain - No gain...Fără durere nu este câştig.
Înţeleg bine aceste cuvinte agricultorii, muncitorii, sportivii...e.t.c.
Şi totuşi creştinii...în marea lor majoritate se pare că nu le înţeleg, ba mai mult decât atât nici măcar nu le acceptă.
Cu toate acestea şi în creştinism este valabilă vorba: "No pain - No gain!"
Fără durere, fără suferinţă, fără sacrificiu, fără dăruire de sine nu este nici un câştig, nu există urcare, nu există propăşire.
Biblia ne vorbeşte despre Cineva numit "...om al durerii şi obijnuit cu suferinţa..." (Isaia 53:3)
Mai zice despre El: "Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui." (Isaia 53:10)
Probabil că ai argumente să mă contrazici. Probabil...
Şi eu am înţeles că mântuirea e prin har, prin ceea ce a făcut Isus Hristos Domnul pe cruce.
DAR!!!! Răplata e pe faptă!
Încearcă să trăieşti cu adevărat ceea ce cânţi în biserică!
Încearcă să trăieşti cu adevărat ceea ce auzi la biserică!
Încearcă să trăieşti cu adevărat ceea ce citeşti din Biblie!
.......... Şi apoi să-mi spui cum e?
... Este valabilă vorba: No pain - No gain!?

Ce îmi place la 37 de ani!

Îmi place praful de pe uliţele satului unde am copilărit.
Îmi place mirosul de iarbă cosită.
Îmi place aerul răcoros care îl simt în plămâni dimineaţa când alerg.
Îmi place seninătatea din ochii copiilor mei.
Îmi place iubirea din ochii soţiei mele.
Îmi place de Dumnezeu.
Îmi place viaţa, aşa cum e ea, cu tot ceea ce ea aduce într-o zi.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce sunt şi pentru ce am la 37 de ani!
Vă mulţumesc vouă, prietenilor mei pentru că vă am!