Înţelegerea unilaterală!

Întruna din zile, fiica mea cea mai mică vine la mine, şi cu ochii ei pătrunzători şi plini de dragoste, îmi spune:
Tati, vreau să facem o "înţelegere":
Deci, azi să îmi cumperi carioci, un stilou, şi o ascuţitoare!
Ok, îi răspund, şi care e înţelegerea? Altceva?
Atât!!... zice ea zâmbind, şi pleacă.
Acuma, o înţelegere presupune ca ambele părţi să aibă ceva de spus, nu?
Şi m-am gândit că aşa suntem şi noi ca oameni cu Dumnezeu.
Toată ziua facem cu El "înţelegeri unilaterale". Doamne fă, Doamne dă, Doamne rezolvă, Doamne nu vezi, Doamne.....
Exact ca acel copil care acuma era mare şi spunea mamei lui: Mamă, când vin la tine...să-mi dai, când vii la mine..să-mi aduci.
Dumnezeu în bunătatea Lui dă oamenilor, dar să ştiţi că El şi cere.
Una din cerinţele Lui este aceasta:
"Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape." (Isa.55:6)
Dumnezeu să ne ajute să căutăm "înţelegerile bilaterale" prin care înţelegem că şi noi trebuie să facem ceva!